„Ploșnițele mișunau noaptea pe noi, iar în mâncare găseam frecvent viermi sau pietre…”, este mărturisirea pe care un fost deținut a dat-o în exclusivitate publicației Vocea Transilvaniei, sătul să vadă că la aproape trei ani de când a fost eliberat, situația din închisori nu s-a îmbunătățit deloc. Dimpotrivă. 

„Nu este normal să fii tratat ca un animal, într-un loc în care tu trebuie să înveți să fii din nou om”, mai subliniază Cosmin Săsărman, care a povestit în exclusivitate pentru Vocea Transilvaniei toate încercările prin care a fost nevoit să treacă în timp ce a fost încarcerat la Bistrița.

În vârstă de 30 de ani, originar din orașul Beclean, județul Bistrița-Năsăud, Cosmin a trăit încercarea vieții sale, după gratii. Condamnat în 2010 pentru vătămare corporală, faptă petrecută în Germania, tânărul și-a ispășit aproape toată pedeapsa de aproape trei ani într-o închisoare nemțească, ultimele opt luni din pedeapsă fiind la Penitenciarul Bistrița.

Lux în Germania, sărăcie în România

În momentul arestării, în anul 2010, Cosmin își amintește că a stat zece zile pe arest la Bistrița, apoi a fost transferat într-o închisoare din Germania timp de doi ani și două luni. În anul 2013 a fost transferat înapoi în România la cererea sa. La noi în țară la început a fost încarcerat la Rahova o lună de zile, iar restul pedepsei și l-a petrecut la Penitenciarul Bistrița.

„Condițiile din Penitenciarul din Germania nu se pot compara cu cele din închisorile românești. Acolo, stăteam doar câte doi pe cameră, aveam televizor cu plasmă, baie cu duș în cameră, aveam frigider, ne dădeau haine curate, începând de la șosete, lenjerie intimă, toate erau inscripționate cu numele nostru ca să nu fie utilizate și de alți deținuți. Nu mi-a venit să cred”, a spus Cosmin pentru Vocea Transilvaniei, care susține că în Germania fiecare deținut primește și un set de produse de igienă personală.

„Pe mine primul lucru care m-au întrebat la Bistrița a fost dacă am telefon. Le-am zis că nu, după care mi-au spus că dacă mint ei mă asigură că în 24 de ore o să mi-l ia. Nu aveam, normal. Nu am primit haine, nu am primit nimic practic. Nici vorbă să ni se dea produse de igienă personală sau lenjerie nouă pentru pat”, a mai adăugat acesta.

Câte 45 de inși înghesuiți într-o cameră mică 

„Când am intrat în camera de la Penitenciarul Bistrița pentru prima dată am avut un șoc văzând că într-o cameră mică se înghesuie 45 de deținuți, nevoiți să doarmă în paturi supraetajate, puse și pe câte trei niveluri. Vara nu puteai respira, iarna înghețai de frig. Condiții anormale, indiferent de fapta pentru care un om a ajuns după gratii, chiar nu mi se pare firesc să fii nevoit să fii închis așa”, a mărturisit tânărul.

„Realitatea dură este că la noi în țară penitenciarele sunt suprapopulate. Să se construiască alte penitenciare”, a mai zis Cosmin.

Soția nu l-a recunoscut prima dată când l-a văzut la Penitenciarul  Bistrița

Culmea nu este însă faptul că Penitenciarul Bistrița este suprapopulat, deținuții fiind înghesuiți în camere, ci faptul că toate camerele sunt pline de ploșnițe.

„Soția mea nu m-a mai recunoscut când m-a văzut prima dată la Bistrița. Eram umflat tot, ea a crezut că m-a bătut cineva, când de fapt eu eram mușcat de ploșnițe. Nu puteai pune un deget pe mine pentru că eram mușcat peste tot. Am cerut voie să merg la doctor să-mi dea o cremă, iar doctorul m-a refuzat. A trebuit să apelez la un avocat ca să primesc un tratament adecvat pentru mușcăturile de ploșniță. În nici două ore am primit crema de care aveam nevoie”, mai povestește Cosmin.

Problema ploșnițelor este o realitate dură la Penitenciarul Bistrița, susține tânărul. Din spusele lui, pereții sunt plini de aceste insecte atât de deranjante pentru om. Cum de dezinsecție nici nu se poate pune problema, singura soluție pe care au găsit-o reprezentanții închisorii a fost „arderea camerei”.

Ploșnițele săreau efectiv din pereți pe noi, erau sub tencuială, peste tot. Mișunau peste noi. O dată la două săptămâni le ceream să ne ardă camera. Ieșeam din cameră cu toate hainele, cu tot ce aveam, inclusiv saltelele. Mai rămâneau în celulă doar cadrele de fier ale paturilor. Apoi, cu ajutorul unei butelii cu arzător și a unui ciocan mai mare, doi deținuți responsabili de treaba asta ardeau ploșnițele care cădeau pe jos când se lovea cu ciocanul. ‘Minunea’ dezinsecției cu arzătorul dura maxim patru zile, după care erau înapoi pe noi, ne mâncau iar ploșnițele”, a mai povestit acesta.

Acolo mâncare ca la restaurant, aici ca „în lagăr”

Întrebat de reporterul Vocea Transilvaniei dacă își aduce aminte cum era mâncarea la închisoarea germană, tânărul a înșirat imediat câteva feluri de mâncare, asemănătoare celor de la restaurant. Când a descris însă mâncarea pe care a primit-o la închisoarea românească, dezgustul se putea citea pe fața lui.

„Începând de la pizza, paste cu creveți, pui, curcan sau lasagna, orez cu șnițel sau cartofi cu grătar, de toate primeam în Germania. Aici la noi în România mâncarea era mereu cam aceeași: dimineața, de exemplu, ne dădeau trei biscuiți tari ca piatra și ceai, la prânz primeam o supă de fasole la care trebuia să fii foarte atent ca să nu-ți spargi dinții din cauza pietrelor, iar dacă primeam mâncare de varză, șansele să găsim larve în ea erau destul de mari”, își mai amintește Cosmin.

Penitenciarul Bistrița, ”silentio stampa” în privința neregulilor constatate de Cosmin Săsărman

Vocea Transilvaniei a solicitat conducerii Penitenciarului Bistrița explicații cu privire la neregulile constatate de fostul deținut Cosmin Săsărman. Până la ora transmiterii acestei știri, nu am primit încă un răspuns. Cert este faptul că în data de 13 iulie 2016, deţinuţii din Penitenciarul Bistriţa au declanşat un conflict spontan, urcând pe acoperişul instituţiei şi aruncând în gardienii care încercau să se apropie, cu sticle. Deținuții au reclamat condițiile din închisoare.

 „Principalele aspecte semnalate de către deţinuţi vizează condiţiile de detenţie, cum ar fi supraaglomerarea, acordarea de servicii de asistenţă medicală şi posibile acte de clemenţă care ar putea fi adoptate. În unitatea de detenţie de la Bistrița nu există probleme cu supraaglomerarea”, a precizat atunci subcomisarul Laura Opriș, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Bistrița.

Penitenciarul Bistrita

Reabilitarea deținuților, făcută pe cont propriu

Cum a reușit Cosmin Săsărman să se reabiliteze, după ieșirea din închisoare? Răspunsul lui este simplu: „cu ajutorul familiei, al celor apropiați”.

„Ușor nu e, dar nici imposibil. Sigur, ar fi ideal ca și la noi în țară deținuții să fie integrați pe piața muncii cu ajutorul sprijinului venit din partea statului, să li se asigure transportul de la închisoare spre casă, iar, dacă nu au o casă, să li se ofere o chirie pentru o perioadă. Slavă Domnului, la mine nu a fost cazul pentru că eu am parte de o familie iubitoare care m-a înțeles, m-a ajutat enorm și prieteni care m-au primit din nou în mijlocul lor cu brațele deschise, pot spune. Dar sunt unii care nu au familie, nu au nici bani, și normal că le este greu. Eu sunt fericit acum că am reușit să îmi pun viața la punct și am luat-o de la capăt”, a precizat Cosmin, cu zâmbetul pe buze.

Cosmin Săsărman a reușit astfel la aproape trei ani de la ieșirea din închisoare să-și facă ordine în viață. Face sport cu regularitate, se ocupă de afacerile familiei și își petrece cât mai mult timp alături de cei dragi. Norocul său a fost poate și faptul că soția lui a păstrat mereu legătura cu el, l-a așteptat acasă, iar la scurt timp după ce a revenit la Beclean, cei doi și-au mărit familia cu o fetiță frumoasă.

 Citiți mai departe pe Vocea Transilvaniei