Mesajul EMOȚIONANT pe care profesorul Ion Radu Zăgreanu l-a transmis cu ocazia retragerii din învățământ

Profesorul Ion Radu Zăgreanu a transmis un mesaj emoționant cu ocazia împlinirii a 43 de ani de muncă în învățământ, moment la care a decis să se retragă și să se pensioneze. 

Mesajul său a fost distribuit miercuri seara pe rețeaua de socializare Facebook de către consilierul local Bogdan Rusu, iar scrisoarea emoționantă a profesorului și scriitorului beclenar a fost apreciată imediat de sute de utilizatori.

În cele ce urmează, vă prezentăm mesajul pe care Ion Radu Zăgreanu l-a scris cu gândul la elevii și colegii săi:

„În toamna aceasta, mai exact, la 1 septembrie 2015, se vor împlini 43 de ani, de când, parafrazând o secvență din piesa de teatru ‘Apus de Soare’ de Barbu Ștefănescu Delavrancea, învățâmântul mi-a ‘ieșit înainte’ cu o școală, cea din Malin și cu niște elevi. Continuând parafrazarea textului literar menționat, aș putea spune, referindu-mă la cei 43 de ani de slujire a școlii românești, că aceștia sunt ‘mulți și puțini’, mulți, dacă îi raportăm la viața unui om și probabil, puțini, dacă îi socotim ca finalitate a unui destin pedagogic, pe care l-am parcurs.

Ion Radu Zăgreanu / Foto: creeaza.com

Acum, privind în urmă, la oră de bilanț, pot afirma cu certitudine că mi-am ales bine profesiunea, că ea mi-a plăcut, că am îndrăgit elevii și că, nu de puține ori simțeam, că nu predam, ci oficiam, scuzați-mi această aserțiune, la altarul limbii române.

Câteva principii, alese de bunăvoie, mi-au condus activitatea didactică. Am considerat că profesorul de română trebuie să fie coloana vertebrală morală a unei școlii, că nu poate fi decât un ins cultural. Pe el îl caracterizează dăruirea, sinceritatea, slujirea devotată a limbii române, a elevilor și a părinților. În general am ajutat, cât a fost posibil, lăsându-mă, nu de puține ori, ‘strivit’ de inconștiența unor elevi, de șicanele sau rugămințile unor părinți. Din cauza mea nici un elev nu a rămas repetent. Dacă promovarea lui depindea de media de la română, îi mai ‘înaripam’ notele acordându-i respectivului încă o șansă.

Ce aș putea mărturisi acum, la încheiere activității mele didactice? Aș zice întâi, că acești 43 de ani au fost frumoși, al naibii de frumoși. Gândindu-mă la dascălul din apropierea noastră, Ion Pop Reteganul, aș afirma asemenea lui, că dacă m-aș naște ‘de o sută de ori’, tot profesor de română m-aș face.

Dacă peste ani, sunt sigur, foștii mei elevi, vor uita predicatul nominal, vorba sadovenianului domnu’ Trandafir, ‘învățătura cealaltă, sufletească’, va rămâne ca o permanență în inimile lor. Nu va fi dat uitării ceea ce făceam complementar cu limba română sau mai ales suplimentar, multele ore gratuite pentru pregătirea evaluărilor naționale, a olimpiadelor, a concursurilor școlare etc. Acestora le adăugăm concursurile literare, momentele poetice, lansările de carte, excursiile literare, piesele de teatru etc.

În curând subordonata subiectivă va intra în derivă, în mintea elevilor mei, dar sunt convins că ei își vor aduce aminte cu plăcere de ‘băile lirice’ în care îi scăldam, ca o răsplată pentru sârguința lor, de poeziile pe care le ticluiam ad-hoc, de cărțile pe care îi convingeam să le citească cu plăcere și cu bucurie. De aceea ori de câte ori întâlnesc un fost elev, imaginar văd în spatele lui un coș mic sau mai mare, plin cu cărțile citite, văd o remorcă plină cu cărți sau o bibliotecă, cu sute, mii sau zeci de mii de cărți lecturate.

O să-mi fie dor de elevi, de școală, de tăblița din sala profesorală, pe care se schimbau zilnic ordinele și poruncile, de cei din ‘linia a doua’ care ajută esențial la bunul mers al școlii noastre. O să-mi fie dor de bustul preotului Grigore Silași pe care-l salutam în fiecare dimineață, iar la plecarea din școală parcă mă privea aprobator, mulțumindu-mi că am ‘arat’ bine ogorul limbii române.

Retrospectiva mea, aflată sub aripa melancoliei și a sentimentalismelor, mă duce cu gândul la versurile poetului Octavian Goga: ‘Nu câte-au fost, îmi vin în minte,/Ci câte-ar fi putut să fie’.

Mulțumesc elevilor din clasa a V-a C, a VI-a C, în special celor din a VII-a C, cărora le-am fost și diriginte, celor din a VIII-a C, mulțumesc părinților care au crezut sau nu în mine, mulțumesc colegilor, mulțumesc tuturor!

Prof. Ioan Radu Zăgreanu”

Despre Ion Radu Zăgreanu 

Ion Radu Zăgreanu s-a născut în data de 25 iulie 1950 în localitatea Sânmartinu de Câmpie din județul Mureș. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana la Universitatea Bucuresti și în ultimii ani de la catedră a predat limba și literatura română la școlile din Beclean.

Cât despre calitatea sa de autor, profesorul Ion Radu Zăgreanu a debutat în 1988 în revista „Transilvania cu poezie”. De-a lungul timpului a publicat câteva volume: „Parva se opune dictaturii”, in colaborare cu M. I. Vlad, Editura Macarie, Targoviste 1994, „Dulcea povara”, Editura Macarie, Targoviste 1997, „Lecturi simpatatetice”, Editura Macarie, 1999.