Marinela Mureșan este profesoara din Beclean, județul Bistrița-Năsăud, care a reușit să găsească o cale prin care să poată face ceea ce-i place, fără să simtă presiunea unei responsabilități apăsătoare. După aproape 20 de ani de carieră în învățământ, a înțeles că menirea vieții ei este alta și că trebuie să-și alimenteze sufletul cu o activitate care să îi aducă satisfacție financiară pe de-o parte și bucurie nemărginită pe de alta, scrie Vocea Transilvaniei.

Mulți ar spune că a fost curajoasă, dar ea preferă cu toată modestia care o caracterizează să se considere mai degrabă norocoasă, pentru faptul că și-a descoperit la cei 50 de ani ai săi o pasiune extraordinară: arta modelajului florilor din zahăr. Și cum nimic nu este întâmplător, în opinia Marinelei Mureșan, florile pe care le modelează ea acum au menirea lor.

„Mereu există o cale pentru orice și eu cred că nimic nu se întâmplă degeaba. Chiar cred în asta, pentru că după atâția ani, încep să se lege lucrurile. Și nimic din ce am experimentat până acum nu a fost întâmplător și nu a fost degeaba. Toate mi-au folosit la ceva și sunt convinsă că și ce mi se întâmplă acum va avea un rost cândva, undeva, cel puțin pe plan personal are sigur, pentru că simt asta. Și tot ce simt eu acum este că se întâmplă într-un scop bun totul și că o să ajung într-un plan mai bun decât cel pe care l-am trăit cu un an înainte, sau cu o lună înainte”, a mărturisit Marinela Mureșan pentru Vocea Transilvaniei.

Fosta profesoară de limba franceză ține minte că a renunțat la catedră în favoarea artei în cofetărie din motive care țin mai degrabă de ambiția ei de a se dezvolta pe plan personal, decât de dificultățile pe care le-a întâlnit de-a lungul timpului în sistemul de învățământ. În timpul în care a fost profesoară s-a atestat și ca traducător autorizat pentru limbile franceză și italiană, tocmai pentru a găsi o cale de a câștiga mai bine și de a se putea deconecta oarecum de sistem.

„În 2007 am vrut să mă las de învățământ pentru că nu mai puteam, vroiam doar să fac o pauză, pentru că nu mai rezistam. Eu lucram deja traducător, deci aveam deja colacul de salvare, și financiar vorbind și social, pentru că aveam mereu frica asta să nu rămân fără serviciu. Noi am fost educați să avem un loc de muncă, să muncim și chiar femeie fiind, să nu fii o întreținută. Și nu îmi place ideea de a mă întreține cineva. Chit că într-o familie nu se mai pune problema așa, dar îmi plăcea să am eu locul de muncă și resursele mele. Țin minte că lucram în regim de colaborare cu o firmă căreia trebuia să îi traduc multe facturi și pentru că în timpul săptămânii mă dedicam școlii, ajungeam să dorm doar câte patru ore în weekend. De asta nu mai rezistam și atunci am zis să iau o pauză”, a mai spus pentru Vocea Transilvaniei Marinela Mureșan.

Marinela Mureșan își amintește că în anul în care a renunțat de tot la catedra ei din școală, câștiga destul de bine din traduceri și nu îi venea să creadă că a reușit să fie ea cea care își face programul zi de zi, fără să depindă de un program fix. Era anul 2008, când criza financiară încă nu apăruse în România și firma pentru care traducea acte se menținea bine pe piață. În plus, avea deja destul timp liber încât să poată să își descopere noi pasiuni.

„Povestea cu modelajul a venit deodată cu rețelele de socializare, cu tutoriale pe care le urmăream pe internet. Țin minte că am văzut cum făcea cineva un trandafir din pasta bomboanelor Sugus și am zis să încerc și eu. M-am apucat să fac niște trandafiri, de care astăzi îmi permit să râd. Erau primii mei trei trandafiri pe care îi vedeam extraordinar de frumoși. Atunci a fost prima încercare și am simțit că vreau ceva mai mult din asta, s-a trezit un sentiment extrem de bun în interiorul meu”, a mai adăugat Marinela Mureșan.

Citiți mai departe povestea profesoarei devenită artist patiser acum, pe voceatransilvaniei.ro.